Martisorul, la romani

    

        In spatiul geografic al Carpatilor si Balcanilor,  a existat si a  rezistat pana in prezent, obiceiul ca de 1 Martie, sa daruiesti un Martisor. Cuvantul Martisor este diminutivul  lui Martie,  prima luna a anotimpului primavara, care poarta numele zeului Marte, ce personifica renasterea naturii. Sarbatorirea zilei de 1 Martie si daruirea Martisorului s-a perpetuat pana in zilele noastre. Febra cautarii prin targuri, expozitii sau lucrarea manuala a Martisorului , incepe cu cateva zile inainte, pentru a-l gasi pe cel mai potrivit de a-l da in dar persoanei dragi. Alaturi de Martisor se adauga  ghiocei sau alte flori de primavara. Se fac urari de bine, se canta, se danseaza in grupuri, se recita poezii scurte ce evoca momentul. Martisorul este simbolul  sosirii Primaverii, a revenirii la viata, a  renasterii naturii, cu sperante noi, spre mai bine. In literatura romana este prezentat prin poezii scurte. Prima oara, in literatura romana, Iordache Golescu aminteste  in lucrarea sa despre Martisor. Ion  Pillat a scris un frumos pastel de primavara cu numele de Martisor. George  Cosbuc, intr-un studiu,  scrie ca obiceiul purtarii Martisorului are adanci semnificatii, prin care si acela  de apropierea soarelui ce da lumina si caldura, da din puterea lui, oamenilor. Tudor Arghezii, in opera sa, a inclus un intreg ciclu de poezii numite simplu si sugestiv, Martisoare. Mihail Sadoveanu a scris o frumoasa legenda a Martisorului .  Martisorului este prezent  in legendele populare,  in textele cantecelor si mai ales in arta populara. Odata cu venirea Primaverii, incepand cu 1 Martie, zi de sarbatoare, la romani, prin reinvierea naturii,  apare ghiocelul, primele fire de iarba de sub zapada. Se restabilesc si se intaresc relatiile  cu natura  si intre oameni, prin daruirea Martisorului, persoanelor dragi. Prin aceasta datina romaneasca, venita din trecut, revine si se restabileste, in fiecare an, bucuria, veselia, optimismul la romani, speranta spre mai bine. Plutind in aer dragostea impreuna cu caldura soarelui, daruirea martisorului, creeaza intre cel care daruieste si cel care primeste ,,clipa magica” de apropiere, de iubire intre persoane, fie sot si sotie, prieten si prietena, iubit si iubita, copil si mama, nepot si bunica etc. intarind relatiile in familie, in neam, in societate. Uneori, taranii, pun Martisoare la animale, aratandu-si astfel compasiunea  fata de ele, arunca in pomii fructiferi firul martisorului, restabilind legatura dintre om si natura. Martisorul este format din doua elemente: firul rasucit  din ata alba si ata rosie, care s-au pastrat cu sfintenie, pana azi, si obiectul micut ce se leaga de fir. Firul rosu este simbolul ce reprezinta lumina si caldura soarelui, curajul si spiritul de sacrificiu, dorinta de a  oferii protectia celor dragi, focul iubirii. Firul alb reprezinta gingasia, frumusetea, sinceritatea si sensibilitatea umana. Impletirea celor doua fire, reprezinta firea umana a romanilor, bucuria si optimismul romanilor, dar si devotamentul, simtul uman de a sarii in ajutorul semenului sau , chiar si prin sacrificiul sau. In anii trecutului indepartat, al doilea element al Martisorului era galbenul, un banut din aur, din argint, din arama reprezentand oarecum clasa sociala, iar ca simbol reprezenta  norocul si sanatatea. A fost perioada, cand banul s-a schimbat cu podoabe precum floare, randunica, trifoiul cu patru foi, cosarul, potcoava,etc.. In acesti ani, sarbatoare de 1 Martie si-a pierdut putin semnificatia, prin imprumutarea unor evenimente din acelasi timp, de la straini, ca sf. Valentin,etc.. Se comercializeaza podoabe ornamentale fabricate industrial, in partile Asiei, cu semnificatiile lor specifice, care pentru romani nu reprezinta nimic ca simboluri. Dar, cei care inca pastreaza traditia romaneasca, a Martisorului, continua impletirea firelor rosu si alb. Din mainile romancelor harnice, ies martisoare frumoase, podoabe cu modele surprinzatoare, cusute cu motive nationale, impletite, sau crosetate. Snurul Martisorului se lucreaza in felul urmator: se ia doua fire de lana, bumbac, matase, sintetic de culoare alba si rosie, se leaga la un capat si se prinde de ceva. Cu palmale ambelor maini se rasucesc si se impletesc, legandu-se la  doua capete ciucuri, unul alb si unul rosu. Acestia se fac prin punere pe cele trei degete, aratator, mijlociu si inelar, firul de mai multe ori. Se scoate tinandu-se strans, se leaga cu capatul odata in interior si a doua oara  toate firele pe exterior. Ciucurii se taie cu foarfeca, firele avand acelasi nivel si se leaga la un capat al snurului. Obiectul ornamental, podoaba,  se face din panza, fire, plastic, fimo, sticla, portelan, metal, etc.. Are forma  rotunda, patrata, hexagonala si ca marime este mic. Se leaga la snur.  In ziua de 1 Martie, dimineata, se daruiesc  Martisoarele persoanelor respectate si dragi, prin prinderea lor pe haina,  in partea dreapta, sus, aproape de inima, impreuna cu flori si urari de bine si imbratisari, ce intaresc relatiile.  Incepand din momentul primirii Martisorului,  acesta se transforma in talisman al protejarii,  al iubirii, al respectului si mai tarziu al amintirilor. Si asa se repeta acest obicei stramosesc al romanilor,  in fiecare an,  odata cu venirea primaverii,  aducand bucurie in sufletul oamenilor.